Comportamentul autoagresiv al copiilor

10
Cum ajutăm copiii să își dezvolte inteligența emoțională?
16 septembrie 2015
7
Copilul răsfățat: 7 greșeli frecvente ale părinților în educație
16 septembrie 2015

Comportamentul autoagresiv al copiilor

8

                   Comportamentul autoagresiv al copilului tău poate fi o modalitate de a-ți atrage atenția ori de persuasiune. În unele cazuri, atunci când copilului i se cere să facă un anumit lucru sau îi este interzis ceva, acesta își arată nemulțumirea manifestând un comportament autoagresiv. Fie că micuțul tău se ciupește, se lovește cu palma peste față sau cu fruntea de perete, comportamentul autoagresiv trebuie îndreptat la timp.

Care sunt cauzele comportamentului autoagresiv la copii?copil-agresiv-copil-violent-864x400_c

Autoagresivitatea poate fi definită ca fiind orice comportament deliberat de a ne produce o vătămare fizică. Cauzele acestui comportament pot fi multiple. În general, în cazul copiilor putem vorbi despre o încercare de a atrage atenția parintiilor și de a-i face să acționeze după bunul plac.

Sigmund Freud, părintele psihanalizei, a caracterizat copilul că fiind un “pervers polimorf”, evidențiând ideea conform căreia cei mici pot fi foarte ingenioși în a găsi metodele potrivite prin care să își atingă scopul. Acestia, testeaza de multe ori limitele părinților, iar dacă o metodă oferă rezultatele așteptate, atunci cu siguranță o vor folosi ori de câte ori este nevoie.

Astfel, dacă de exemplu copilul tău începe să se lovească atunci când trebuie să părăsească locul de joacă sau când îi spui că este ora de culcare, ori când mergeți împreună la cumpărături și nu îi cumperi o anume jucărie, putem vorbi în mod cert despre un comportament autoagresiv.

Manifestările copilului din timpul crizei sale de furie depind în mod cert de răbdarea, calmul și consecvența părintelui.
Crizele de furie însoțite de comportamentul autoagresiv al copilului apar de multe ori în familiile în care există tensiuni între frați ori între părinți; în cazul în care părinții manifestă la rândul lor episoade de furie, autoagresiune, depresie (puterea exemplului fiind foarte importantă în manifestarea comportamentului); cât si în cazul în care copilul este obosit sau îi este foame; în urma unui eveniment marcant (decesul/absența unei rude, accidente, etc.).

Uneori, copiii au mai frecvent aceste crize de furie insotie de comportament autoagresiv în prezența unei anumite persoane. Spre exemplu, dacă bunica obișnuiește ca de fiecare dacă când se declanșează un astfel de episod să își manifeste afecțiunea și să îl copleșească pe cel mic cu atenție, cumpărându-i diverse jucării și dulciuri pentru a-l calma, este de așteptat ca ori de câte ori aceasta se va afla prin preajmă să se declașeze și comportamentul negativ al copilului.

Cum putem ameliora comportamentul autoagresiv al copiilor?

Stabilirea unor reguli de disciplină, recompensarea comportamentului pozitiv și ignorarea celui negativ pot contribui la ameliorarea comportamentului autoagresiv.

Stabilirea regulilor și a consecințelor nerespectării lor, se va face de față cu copilul. Puteți chiar să îl implicați în stabilirea regulilor, dândui variante din care să aleagă. Astfel, odată prezentate și explicate, el va știi exact ce trebuie să facă și ce nu. Dacă de exemplu, atunci când mergeți într-un magazin, acesta obișnuiește să manifeste episoade de furie, plâns, autoagresiune, pentru a vă convinge să îi cumpărați diverse lucruri, înainte de a pleca de acasă faceți o lista de cumpărături pe care o arătați celui mic și să îi spuneți că veți cumpăra doar acele lucruri, iar în cazul unor manifestări neadecvate va trebui să suporte anumite consecințe (luarea jucăriei preferate pentru o perioadă de timp, părăsirea magazinului și îndreptarea spre casă în momentul declansării crizei etc.).

Cel mai probabil, pentru început vor continua episoadele de criză, însă dacă mențineți o poziție fermă, cu timpul copilul se va conforma regulilor. Comportamentul pozitiv nu trebuie să treacă neobservat. O simplă îmbrățișare sau un întăritor verbal „foarte bine!”, „bravo!” sunt de ajuns pentru ca cel mic să înțeleagă importanța gestului și să se simtă mândru de comportamentul său. Nu recurgeți la recompense sau stimulente materiale, deoarece motivația copilului se va focusa strict pe recompensa și nu pe comportamentul său în sine.

O bună strategie de intervenție în cazul episoadelor de autoagresive, este metoda “time-out”. Această metodă presupune îndepărtarea copilului de mediul în care s-a declanșat criza, spre exemplu așezarea lui pe un scaun, fără jucării sau alte surse ce îi pot distrage atenția, până se calmează. Este recomandat ca aceste pauze impuse să nu dureze mai mult de 5 minute.

O altă metodă de intervenție în astfel de situații este și distragerea atenției celui mic de la evenimentul ce a declanșat criza de frurie și autoagresiune. Dacă aceste crize continuă să se repete, nu ezitați să apelați la sfaturile unor specialiști.

 

Autor: Psiholog Nicoleta Dumitrof

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *