Copilul răsfățat: 7 greșeli frecvente ale părinților în educație

8
Comportamentul autoagresiv al copiilor
16 septembrie 2015
stil-parental
Tu ce stil parental ai adoptat?
16 septembrie 2015

Copilul răsfățat: 7 greșeli frecvente ale părinților în educație

7

Copilul tău nu acceptă să i se refuze nimic și își manifestă nemulțumirea prin plâns și crize de isterie? Dacă răspunsul la această întrebare este afirmativ și simți că ai pierdut controlul în fața propriului copil, având senzația că el este cel care stabilește regulile, atunci înseamnă că ai un copil răsfățat. Iată care pot fi cauzele unui astfel de comportament:

Lipsa unor reguli clar stabilite

În cazul copiilor răsfățați, putem vorbi despre lipsa unor reguli de disciplină, de multe ori ei fiind cei care impun condiții părinților “mananc supă doar dacă îmi dai prajitura”. Un regulament clar stabilit este foarte important pentru modelarea unui comportament adecvat. Trebuie să îi prezinți celul mic un set de reguli, împreună cu consecințele nerespectării lor. Impunerea unor reguli clare îl vor disciplina pe micuțul tău, făcându-l să știe exact ce trebuie să facă și ce nu. Este de așteptat ca pentru început cel mic să încalce regulile pentru a vedea ce se întâmplă, însă dacă îți vei menține o poziție fermă și consecventă, se va conforma, iar rezultatul va fi pozitiv.

Comportamentul inconsecvent al părintelui

Trebuie să respecți mereu ceea ce îi spui copilului tău dacă vrei ca acesta să respecte la rândul lui regulile stabilite. Fără negocieri sau alte abateri de la regulament. Dacă părinții sunt inconsecventi (exemplu: ora de culcare este 20:00 într-o zi și 22:00 în ziua următoare), copilului îi va fi greu să se obișnuiască cu regulile impuse și să le respecte.

Accentul pus pe comportamentul negativ

Dacă atunci când micuțul tău manifestă o criză de isterie tu îi oferi o jucărie sau dulciuri pentru a-l liniști, sau dacă în ultima vreme l-ai neglijat, însă atunci când face vreo poznă imediat îți îndrepți atenția asupra lui, inceamna că pui accentul pe comportamentul negativ al copilului. Acest lucru îl va determina să repete faptele care i-au adus atenția ta. Este recomandat, ca din contră, comportamentul negativ să fie tratat cu o aparentă răceală și ignoranță (nu ridicați tonu, nu zâmbiți și vă prefaceți că vă uitați în altă parte) iar cel pozitiv să fie recompensat cu cuvinte de laudă, zâmbete, îmbrățișări și mici gesturi de bucurie.

Lipsa responsabilităților

Încă de la o vârstă foarte fragedă, este bine să îl înveți pe cel mic să își asume anumite responsabilități. Nu strânge tu în locul lui jucăriile, lasă-l pe el să așeze șervețele la masă sau să își aranjeze lucrurile. Micile responsabilități, potrivite pentru vârsta lui, pe care i le atribui îl vor ajuta să fie mai disciplinat.

Puterea exemplului

Copilul are tendința să imite comportamentul persoanelor apropiate (părinți, bunici, frați). De aceea, exemplul pe care îl dăm celui mic prin propriul comportament este foarte importat. Dacă noi înșine dăm dovadă de răsfăț și imaturitate, atunci nu ar trebui să ne mire când copilul nostru ne imită reacțiile. Comportamentul nostru spune mult mai mult decât vorbele noastre; este inutil să îi spui copilului tău că nu este politicos să vorbești urât sau să folosești un ton ridicat, dacă tu îi arăți prin comportamentul tău exact contrariul.

Recompense oferite în exces si în situații nepotrivite

Este bine să evităm oferirea de recompense materiale, mai ales în urma îndeplinirii unor sarcini normale și firești (strângerea jucăriilor, dormitul, mâncatul, etc.). Dacă acest sistem de recompense va continua, cu timpul cel mic va începe să impună reguli “mananc la masă doar dacă îmi cumperi o jucarie”. Motivația lui va fi strict fixată pe recompensă, ignorând importanța comportamentului în sine. Acest tip de recompense pot fi înlocuite cu întăritori verbali “bravo!”, “sunt mândru de tine”, “te-ai descurcat excelent!” ori îmbrățișări, bătut palma, mici gesturi care îl vor ajuta pe copil să își modeleze comportamentul într-un sens pozitiv.

Hiperprotecția

Comportamentul obsesiv și anxios al părintelui, grija și supravegherea exagerată îl vor determina pe copil să manifeste o dificultate în dobândirea autonomiei, fiind în permanență dependent de alte persoane. În astfel de situații, stările de anxietate se pot transmite copilului. Ca adulți, aceștia pot avea diferite probleme de adăpare socială și probleme emoționale. Unii copii pot rămâne dependeți de părinți chiar și la vârsta adultă, fiind catalogați drept răsfățați.

 

Autor: Psiholog Nicoleta Dumitrof

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *