Interventie Psihologica

Principii generale

Intervenţia psihologică este de trei tipuri: (1) intervenţia psihologică de bază (specifică psihologului clinician), (2) consiliere psihologică, şi (3) psihoterapie. În timp ce intervenţia psihologică de bază are un caracter mai general, consilierea psihologică şi psihoterapia presupun formare într-o modalitate specifică de intervenţie.
Secvenţa care trebuie urmată de către psiholog în alegerea unei intervenţii psihologice, funcţie de problema pacientului, este (vezi şi David, 2006):
  • Tratamente/intervenţii validate ştiinţific atât sub aspectul eficienţei cât şi sub aspectul validităţii teoriei; daca ele nu există, atunci se utilizează:
  • Tratamente validate ştiinţific sub aspectul eficienţei; dacă ele nu există, atunci se utilizează:
  • Tratamente considerate eficiente prin consensul specialiştilor; dacă ele nu există, atunci se utilizează:
  • Tratamente care deşi nu au fost investigate ştiinţific derivă dintr-o teorie testată şi validată; ele trebuie să aibă acordul grupului profesional de apartenenţă, să fie potenţial utile şi nepericuloase. Dacă acestea nu există, atunci se utilizează intervenţii derivate adhoc din pregătirea profesională (teoretică şi practică) şi pe care acordul celorlalţi colegi le justifică în cazul dat ca fiind potenţial utile şi nepericuloase.

Faptul că un tratament s-a dovedit eficient pentru pacienţii cuprinşi într-un studiu clinic controlat, nu garantează că acesta va fi la fel de eficient pentru oricare dintre persoanele care se prezintă pentru intervenţie. Pentru a stabili dacă acest lucru este sau nu valabil în cazul unei anumite persoane, este recomandat ca psihologul în colaborare cu pacientul:

  1. să îşi stabilească obiective/scopurile terapeutice/ale intervenţiei clare;
  2. să stabilească dinainte cum vor evalua progresele făcute în atingerea scopurilor;
  3. să monitorizeze atent progresele înregistrate
  4. să facă modificări în planul de tratament când constată că nu se înregistrează progresele scontate.

Din aspectele prezentate anterior, decurg o suită de întrebări la care ar trebui să răspundă orice psiholog înainte de a face o intervenţie psihologică (sau un pacient înainte de a intra într-un proces de terapie):

  • Ce conceptualizare clinică descrie cel mai bine problemele care sunt?
  • Ce tratamente/intervenţii psihologice eficiente există pentru aceste probleme?
  • Au fost aceste tratamente supuse unor studii clinice controlate şi dacă da, cu ce rezultate?
  • Care sunt avantajele şi dezavantajele terapiei luate în considerare?
  • Ce tratament este recomandat în cazul de faţă şi de ce?
 
  • Care vor fi costurile acestui tratament?
  • Cât va dura acest tratament?
  • Folosirea respectivei terapii presupune anumite riscuri ?
  • Cum va fi evaluată eficienţa respectivei metode terapeutice în cazul său particular?

Intervenţie psihologică efectuată de psihologul atestat în psihologie clinică

Intervenţia psihologică de bază, efectuată de psihologul clinician, constă în:

  • educaţie pentru sănătate, promovarea sănătăţii şi a unui stil de viaţă sănătos (ex. prin prevenţie primară şi secundară);
  • consiliere şi terapie suportivă;
  • consilierea în situaţii de criză şi asistenţa bolnavilor terminali;
  • optimizare şi dezvoltare personală, autocunoaştere (ex. coaching);
  • terapii de scurtă durată focalizate pe problemă, prevenţie terţiară, recuperare şi reeducare (individuale, de grup, cuplu şi familie);
  • terapii standard de relaxare şi sugestive;
  • consiliere (ex. prin tehnici comportamentale) specifică obiectivelor medicale (ex. creşterea aderenţei la tratament, modificarea stilului de viaţă, pregătire preoperatorie, prevenţie terţiară în cadrul bolilor cronice etc.);
  • managementul conflictului şi negociere.

Utilizarea tehnicilor de intervenţie psihologică cere dovedirea competenţei dobândite prin cursuri formative specifice, organizate la nivel universitar (nivel licenţă, masterat) sau prin Asociaţii profesionale acreditate de către Comisia de Psihologie Clinică şi Psihoterapie a CPR.