Psihologie clinica

Psihologia clinică este ştiinţa care studiază factorii psihologici implicaţi în starea de sănătate şi de boală. Aşadar, psihologia clinică este focalizată (1) atât pe aspectele de promovare a sănătăţii şi prevenţie a patologiei (pentru clienţi) (2) cât şi asupra aspectelor de tratament psihologic al tulburărilor care implică în etiopatogeneză mecanisme psihologice (pentru pacienţi) (APA; David, 2006).

Funcţiile psihologului în domeniul clinic sunt:
  • Psihodiagnostic şi evaluare clinică (se evaluezază atât tabloul clinic/mecanismele etiopatogenetice psihologice cât şi stările de sănătate/mecanismele de sanogeneză);
  • Intervenţie psihologică (atât pentru promovarea sănătăţii şi dezvoltare personală cât şi pentru tratamentul tulburărilor psihice şi/sau a celor care implică în etiopatogeneză mecanisme psihologice);
  • Cercetare;
  • Educaţie şi formare profesională.

Psihodiagnosticul se referă la cunoaşterea factorilor psihologici ai subiectului uman, cu relevanţă pentru diverse activităţi. Psihodiagnosticul clinic vizează cunoaşterea factorilor psihologici cu relevanţă pentru sănătate şi boală. Cunoaşterea acestor factori psihologici se realizează prin procesul de evaluare clinică în care se utilizează metode diverse precum, testarea psihologică, interviu clinic etc.

Componentele psihologice evaluate clinic pot include:
  • aspecte afective;
  • aspecte cognitive;
  •  aspecte comportamentale;
  • aspecte psihofiziologice;
  • aspecte de personalitate;
  • aspecte relaţionale.
Activităţile specifice de psihodiagnostic şi evaluare clinică, bazate pe evaluarea componentelor descrise mai sus, se referă la:
  • investigarea şi psihodiagnosticul tulburărilor psihice şi a altor condiţii de patologie care implică în etiopatogeneză mecanisme psihologice, în limitele competenţei psihologului;
  • evaluarea psihologică a stării de sănătate psihică ca prerechizită pentru desfăşurarea unor activităţi care presupun examinare psihologică (ex. testarea profesorilor, a funcţionarilor publici etc.);
  • evaluare cognitivă şi neuropsihologică;
  • evaluare comportamentală;
  • evaluare bio-fiziologică (ex. prin proceduri de bio-feedback);
  • evaluare subiectiv-emoţională;
  • evaluarea personalităţii şi a mecanismelor de coping/adaptare/defensive;
  • evaluarea unor aspecte psihologice specifice cuplului, familiei sau altor grupuri;
  • evaluarea contextului familial, profesional, social (ex. calitatea vieţii, funcţionarea socială), economic, cultural în care se manifestă problemele psihologice;
  • evaluarea gradului de discernământ al persoanelor, în limitele competenţei psihologului;
  • evaluarea dezvoltării psihologice;
  • alte evaluări în situaţii care implică componente psihologice clinice (ex. chestionare de interes în consilierea vocaţională etc.).
 
Instrumentele psihologice utilizate în procesul de evaluare clinică includ:
  • interviuri (structurate, semistructurate, libere);
  • teste psihologice:
    • Instrumentele psihologice utilizate trebuie să îndeplinească criteriile psihometrice standard, aşa cum sunt ele stabilite de către Comisia de Metodologie a CPR, cu excepţiile stabilite de Comisia de Psihologie Clinică şi Psihoterapie a CPR (ex. anumite probe proiective). Utilizarea tuturor instrumentelor psihologice cere dovedirea competenţei dobândite prin cursuri formative specifice (formare iniţială şi/sau continuă), organizate la nivel universitar (nivel licenţă, masterat, doctorat) şi/sau prin Asociaţii profesionale acreditate de către Comisia de Psihologie Clinică şi Psihoterapie a CPR.